Pătrund în mine ca-ntr-un uragan,
O goeletă căutându-şi portul.
Şi nu-nţeleg plutirilor acordul,
Nici scufundarea în adânc ocean.
În ceaşca de mărgean a răsăririi
O pasăre din pasul Tău rămasă,
Din mersul Tău pe unduiri, spre casă
Mă-nvaţă cum e să urmez Iubirii.
Mă-nvaţă templul propriului meu puls
Cu loja-i de bătăi însângerate
În care Te-am lovit atunci, în noapte
Şi Te-am scuipat şi Te-am rănit, Isus.
Mă plec în Duh ca robul în durere,
N-am alinare şi popas şi loc
Să dau vinovăţiei mele foc,
Dar pot să spun iubirii cum să spere
Că m-ai iertat de plânsul ce cădea
Pe dor cortină de regret şi spini
Cum este agonia în grădini,
În care mântuirea se-mplinea.
ruben
August 17th, 2009
Arata foarte bine “noua casa”, felicitari !
Mult har la scris !
Marius Cruceru
September 17th, 2009
Draga Ionatan, văd că nu te prea vizitează lumea. Vreau să îţi spun că nu te-am uitat şi că unii din Aleşd continuă să se roage epntru tine şi suferinţele tale.
Cu drag,
mc